Iulia paper flowers & design

A aparut de curand in randul floristilor din hartie, dar talentul si farmecul ei a ajutat-o sa se faca repede cunoscuta.

Hartia doublette prinde viata in mainile ei iar florile din hartie realizate de ea pot fi confundate usor cu cele naturale.

O puteti gasi pe Facebook pe pagina Iulia’s Paper flowers & design sau in grupul de Facebook afiliat magazinului nostru online FLORI din HARTIE – grupul creatorilor si cumparatorilor, grup in care va invit si pe dumneavoastra dragi cititori sa discutam si sa admiram impreuna aceasta forma de exprimare a artei din hartia floristica.

“Numele meu este Iulia Necula, sunt din Buzau, iubesc copiii, florile, natura, animalele…tot ce a creat Dumnezeu. Copilaria mi-am petrecut-o in mare parte la bunicii mei care erau apicultori.
Nu exista vacanta sa nu plec cu bunicul meu prin toate locurile unde-si tinea stupii de albine. Alergam pe campurile inflorite, ma tavaleam prin iarba cat era ziua de lunga, mi-aduc aminte cu drag de bunicul meu cu ochii de culoarea cerului, de bunatatea si calmitatea lui, de soriceii pe care mi-i facea dintr-o batista, de cum incerca sa ma calmeze cand ma intepa cate-o albina iar eu tipam cate o ora fara oprire.

• 

• 

• 

De mica m-au fermecat florile, de orice fel, veneam acasa mereu cu cel putin o floare pentru mama mea, imi placea sa pictez natura, mi-am facut si un autoportret pe care bunica l-a inramat si-l are si acum in camera ei pe perete.
Anii au trecut, dar sufletul meu e un copil si acum…am terminat scoala, am urmat o facultate , m-am casatorit cu un om minunat si am o superba fetita care anul acesta a implinit 16 ani. Problemele cotidiene, stresul, graba, lipsa timpului m-au facut sa uit ca odata aveam un mic talent. Pana intr-o zi , cand mi-am pierdut brusc fratele si parca lumea toata s-a oprit in loc.

Atunci m-am blocat, si-am stat asa mult timp intr-o durere care nu se mai termina.
Intr-o dimineata, m-am trezit cu un gand: cum ar fi sa fiu copil din nou? Ce as putea sa fac sa simt iar fericirea de copil? Mi-am luat fetita si-am plecat in parc; era toamna spre sfarsit. Si-am inceput sa observ frunzele cazute, culorile si formele lor, am ajuns acasa cu cateva frunze si am facut din ele un trandafir. Mi-a placut atat de mult incat nu exista zi sa nu adun din parc cate o sacosa de frunze din care realizam diferite aranjamente pe care le dadeam cadou.
Intre timp vizionam tutoriale, am descoperit foamiranul, fetrul, iuta, sfoara. Achizitionam materiale de tot felul, pentru decoupage, tehnica servetelului, nu cred ca ar exista ceva sa nu fi incercat.
Tot cautand tutoriale, idei handmade, am descoperit florile din hartie, nu stiam atunci ce fel de hartie este si bineinteles ca mi-am cumparat toate nuantele de creponata din toate librariile pe care le-am gasit. Am inceput sa realizez pentru prima data trandafirul din hartie, eram atat de incantata de rezultat incat abia asteptam sa ajung acasa si sa fac iar. Totusi, nu era ca cel din imagini, parca nici hartia nu semana si am inceput sa studiez zilnic arta florilor din hartie. Am descoperit atunci hartia floristica, am facut diferite aranjamente, am participat la targuri la care am avut un succes fantastic. In martie anul acesta am descoperit un grup al florilor de hartie, in care Liza Chirau era administrator, nu cunosteam pe nimeni, pur si simplu intram si priveam frumusetile pe care le postau fetele. Tot auzeam de hartia doublette, nu stiam ce inseamna exact, stiam doar ca Liza a vrut sa o aduca la noi in tara pentru fetele care si-o doreau, stiam ca se lucreaza foarte mult in afara cu aceasta hartie si cam atat.

• 

• 

• 

Mi-am achizitionat-o si din momentul in care am facut prima floare m-am indragostit. Atunci am inteles de ce florile acelor fete din afara aratau atat de natural, dupa parerea mea e cea mai reusita hartie floristica, fina , elastica atat cat trebuie sa modelezi . Am invatat sa o pictez, sa-i dau nuanta florilor naturale si iata au trecut cateva luni de cand o folosesc iar eu ma simt din ce in mai profesionista in aceasta arta.

Sunt convinsa ca indiferent de ce talent am avea, fara materiale de calitate, fara exercitiu constant, fara munca, fara efort, nu am putea ajunge sa atingem perfectiunea, iar eu tind mereu spre perfectiune. Sunt multe sacrificiile pe care le fac, ore intregi de munca, nopti nedormite, dar la final, cand vad rezultatul,cand vad bucuria clientilor mei imi zic waw: ai reusit Iulia! Si atunci sunt cea mai fericita.”

Asa se incheie povestea noastra de azi…dar povestea Iuliei continua…

Daca va placut povestea mai poftiti si alta data!